Cetatea este poziționată pe un deal stâncos, împrejmuit de pǎdure, unde singura cale de acces este dinspre est, arhitectura sa fiind adaptatã reliefului, fortificarea urmărind eficiența apărǎrii dealului.
Prima mențiune documentară despre cetatea țărănească a Râșnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Țara Bârsei, a fost pustiit întregul ținut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Brașov și de cetatea Râșnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor.
În timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei au fost aduși în această regiune primii coloniști sași, dintre care o parte au fost așezați la Râșnov alături de populația românească băștinașă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi așezări. Din această perioadă datează și porțiunea cea mai veche a cetății.
Accesul în cetatea propriu-zisă nu se face direct, ci printr-o incintă înconjurată de un zid de piatră, aflată în prezent în ruină, având în extremitatea de răsărit un turn de plan dreptunghiular, din care se păstrează numai parterul, iar din celelalte trei laturi, sud, vest, vest – nord zidurile sunt flancate de pante abrupte cu o înălțime de aproximativ 150 m. Zidurile dinspre vest – nord și est erau apărate de o galerie continuă din 2 anteforturi și 7 turnuri. Accesul în cetate este cea mai veche parte a cetății, fiind construită numai din piatră, spre deosebire de cetatea propriu–zisă unde întâlnim și cărămida.
Cetatea are douǎ curți: exterioară și interioarǎ. În curtea exterioară (“curtea din fața cetății“ sau “grădina cetății”), situatǎ în partea estică, erau adăpostite vitele. Curtea exterioară are o intrare pentru armament și alimente, și o alta, pe sub turnul pătrat, pentru vite. În incinta cetății (curtea interioară) erau căsuțele locuitorilor, care serveau ca adăpost și cămară în timpul asediilor. Încăperile poartă denumiri pe care le regăsim și la alte cetăți țărănești: "a școlii", "a preotului", etc.
Pe vârful colinei a fost construită o școală și în anul 1650 a fost ridicatǎ o capelă ale cărei ziduri se mai văd și astăzi. Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost “a doua vatră a Râșnovului”.
Neajunsul principal al acestei așezări din cuprinsul cetății, l-a constituit multǎ vreme, lipsa unui izvor de alimentare cu apǎ. Când atacurile se prelungeau, iar rezervele de apă erau pe sfârșite, refugiații din cetate ieșeau noaptea pe poarta principală și aduceau apa de la un izvor știut numai de ei.
Luptele purtate au dovedit necesitatea săpării unei fântâni în cetate, situatǎ în centrul fortificației având o adâncime de 98 m, sǎpată direct în stâncă. Fântâna cetății a fost săpată în perioada 1623 -1640. Deși există legenda sǎpǎrii fântânii de cǎtre doi prizonieri turci, cǎrora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrǎrii, fântâna a fost amenajată de către meșteri sași tocmiți de primăria Râșnov.
În inima Cetății Râșnov se află un tezaur ascuns, o comoară culturală care poartă vizitatorii înapoi în timp: Muzeul de Artă Feudală. Acest muzeu reprezintă un punct de interes major pentru vizitatori, adăpostind o serie de exponate care reflectă viața și cultura din Evul Mediu.
Colecția muzeului este impresionantă, cuprinzând o serie de obiecte istorice, artistice și arheologice. Vizitatorii vor descoperi aici diverse exponate, de la arme și armuri medievale la obiecte de uz casnic, toate ilustrând modul de viață al locuitorilor Cetății Râșnov în timpul Evului Mediu.
Armele și armurile din colecția muzeului ne oferă o perspectivă asupra luptelor și asediilor care au avut loc în cetate, fiecare piesă având propria sa poveste. De la săbii robuste, la armuri strălucitoare și arcuri cu săgeți, aceste obiecte ne oferă o idee despre strategiile militare și tehnicile de luptă utilizate în acea perioadă.
Structura Cetății Râșnov nu este doar o realizare arhitecturală impresionantă, ci și o carte deschisă plină de semnificații și simboluri.
Poziția cetății, pe un deal înalt, simbolizează vigilența și spiritul de luptă al locuitorilor. Fântâna adâncă săpată în piatră este un simbol al perseverenței și sacrificiului pentru supraviețuire.
Turnurile cetății, cu funcții atât de apărare cât și de observație, sugerează necesitatea de a fi mereu pregătit pentru a face față pericolelor. În același timp, ele simbolizează voința locuitorilor de a-și proteja comunitatea și valorile.
Începând cu anul 2009, din dorința valorificării unui capitol important al cinematografiei locale și mondiale, dar și din nevoia de a produce în spațiul public românesc discuții despre teme al căror impact temporal depășeste efemeritatea clipei, la Râșnov se desfășoară Festivalul de Film și Istorii (FFIR).
