Satele transilvane cu biserici fortificate constituie un sit în Patrimoniul Mondial UNESCO, clasificat deoarece s-a considerat că oferă o imagine plină de viață a peisajului cultural din sudul Transilvaniei.
Satele din această zonă sunt caracterizate de un sistem specific de cultivare a terenului, un model de așezare și organizare a gospodăriilor țărănești păstrat încă din Evul Mediu.
Timpul istoric în care au fost construite bisericile fortificate, poartă amprenta invaziei tătarilor și mai ales a turcilor din secolul al XIII-lea și până în secolul al XVI-lea.
Odinioară în număr de circa 300, bisericile fortificate au jucat atât un rol religios, cât și un rol militar pentru mai mult de cinci secole.
În prezent doar un număr de 150 de edificii se mai păstrează, bisericile fortificate transilvane formând unul dintre cele mai dense sisteme de fortificații medievale bine păstrate de pe continentul european.
În Transilvania sunt șapte biserici fortificate care fac parte din Patrimoniul UNESCO, acestea sunt: Biertan (jud. Sibiu), Valea Viilor (Sibiu), Câlnic (jud. Alba), Dârjiu (jud. Harghita), Prejmer (jud. Brașov), Viscri (jud. Brașov) și Saschiz (jud. Mureș).
O biserică fortificată este un edificiu de cult creștin care ori este ridicat el singur ca un castel ori este înconjurat de ziduri, adică prezintă elemente ale arhitecturii militare, pentru apărarea pasivă sau chiar activă.
Bisericile fortificate transilvane sunt specifice satelor săsești și secuiești situate în sud-estul Transilvaniei.
În Transilvania, în așezările rurale săsești și secuiești se pot regăsi trei tipuri principale de fortificații:
• biserica cu incintă fortificată (Prejmer)
• biserica fortificată (Saschiz)
• fortăreața-biserică (Valea Viilor)
În apropierea bisericii se găsește piața centrală a satului, în jurul căreia gravita viața socială a comunității. Singurele construcții situate în apropierea fortificațiilor sunt edificiile publice: școala sau primăria (uneori, școala era situată în interiorul fortificației, cum e cazul la Prejmer). Casa parohială și locuințele țăranilor bogați sunt poziționate în jurul acestei piețe centrale.
Sub numele de „biserici fortificate ” sunt cuprinse mai multe tipuri de fortificații:
• Biserici fortificate propriu-zise: edificiile unor biserici cuprind elemente defensive - turnuri-clopotniță sau ziduri prevăzute sub cornișă cu mortiere și cu veritabile drumuri de strajă.
• Biserici cuziduri de incintă fortificate: edificiile unor biserici nu conțin nici măcar un element defensiv, în schimb bisericile sunt înconjurate de ziduri de apărare (tehnic, este impropriu ca aceste ansambluri arhitectonice să fie denumite „biserici fortificate”, ele fiind în fapt „cetăți țărănești” construite în jurul celui mai important loc/edificiu al satului); în unele cazuri, zidurile de incintă sunt relativ mici, fără creneluri, eventual având ca elemente defensive importante câteva turnuri (ca la Zăbala); în alte cazuri biserica e înconjurată de ziduri înalte și groase conținând multiple elemente defensive - creneluri, drum de strajă, turnuri etc. (Prejmer), există fortărețe cu mai multe ziduri de incintă (ca la Biertan);
• Biserici cu trăsături defensive mixte sau fortărețe-biserici: în multe localități întâlnim fortificații care prezintă o combinație a celor două tipuri menționate anterior. Pe lângă elementele defensive ale edificiul propriu-zis al bisericii, sunt prezente ziduri de apărare cu elemente defensive multiple ( Valea Viilor.).
Unele biserici prevăzute cu ziduri de incintă puteau face față unor asedii prelungite, adăpostind întreaga populație a satului. Astfel, cum e cazul la Prejmer sau la Sânpetru, fortificațiile cuprind cămări care pe timp de pace erau folosite ca hambare, iar pe timp de război adăposteau sătenii (la Prejmer, fiecare familie din sat avea propria sa cameră în incinta fortificației).
În ceea ce privește edificiile propriu-zise ale bisericilor, acestea au fost adaptate în general unor funcții defensive. Toate bisericile sunt fie bazilici romanice, fie biserici cu navă unică, în stilul goticului târziu.
Cele mai multe biserici fortificate au suferit numeroase modificări și adăugiri de-a lungul timpului, în special începând cu Evul mediu târziu, când majoritatea acestor biserici au fost edificate, până spre finalul secolului al XVI-lea. Multe biserici prezintă elemente arhitecturale și/sau decorative din perioada barocă, datorită popularității stilului baroc în Ardeal.
