Sunt construcții militare de pământ, de piatră, de beton armat, care întăresc un oraș, o linie de luptă, făcute cu scopul de a apăra luptătorii, în caz de război, împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și pentru a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii.Termenul are originea în limba latină, fortis însemnând "puternic", iar facere "a face".
În funcție de poziția față de cota terenului natural, fortificațiile sunt:
•supraterane;
•semiîngropate;
•la nivelul cotei zero (neacoperite);
•îngropate cu tavan multistrat;
•subterane
◉ Bisericile fortificate transilvane
Sunt specifice satelor săsești și secuiești situate în sud-estul Transilvaniei. În număr de aproximativ 150 de edificii
la începutul secolului XXI, bisericile fortificate transilvane formează unul dintre cele mai dense sisteme de fortificații medievale bine păstrate de pe continentul european.
◉ Bastionul
Făcea parte din sistemul de apărare al unei fortificații, fiind caracterizat prin forma proeminentă a construcției. Bastionul crea posibilități apărătorilor fortăreței de a putea trage cu arma de pe poziții laterale, sau din spatele agresorului. Bastionul a fost cunoscut deja din antichitate, având scop de întărire a zidurilor cetății.
◉ Contrafort
Contrafortul constă dintr-o zidărie exterioară și perpendiculară pe un parament, amplasată în punctul de descărcare ale bolților, colțurilor sau arcului de triumf, pentru susținerea lor suplimentară. Este realizat prin retrageri simple sau arce butante. Contrafortul este un element de sprijin din zidărie, piatră sau cărămidă, ce formează în exterior corp comun cu peretele clădirii, având rolul de a prelua încărcările date de împingerile arcelor și arcadelor din interior.
◉ Fortăreață
Este o construcție permanentă de sine stătătoare, destinată sistemului de apărare militară, contra armelor de foc, pregătită pentru apărare de lungă durată în caz de asediu. Fortărețele au fost construite din secolul XV până la mijlocul secolului XX, fiind amplasate frecvent pe coasta mării, pentru împiedicarea debarcării trupelor inamice. Unele dintre ele au servit și ca centre administrative, închisori sau garnizoane.
◉ Ogiva
În plan, ogiva constă din două arce de cerc care se intersectează, dispuse simetric, față în față ca în oglindă și formând un vârf. Ogiva este și un sistem de construcție (de formă ogivală) format din trei elemente: culee, arce butante și pinacluri. Deseori acestea din urmă sunt confundate cu elemente de decorație; în realitate însă ele sunt elemente structurale.
◉ Mașiculiu
Deschidere amenajată într-o podea ieșită în consolă sau la partea superioară a unui zid de cetate ori de castel medieval, prin care se aruncau asupra asediatorilor bolovani, smoală, apă clocotită; galerie la partea superioară a construcțiilor defensive medievale, cu deschideri practicate în același scop. Se mai numește și gură de aruncare.
◉ Greavi
Greavii au fost liderii grupurilor de saşi din timpul colonizării. Se presupune că ei supravegheau recrutarea, migraţia şi aşezarea coloniştilor şi negociau privilegiile noilor aşezări. Din această poziţie, de fruntaşi ai comunităţilor, ei au evoluat, în primele generaţii de după colonizare, spre statutul de nobili, contopindu-se în timp cu aristocraţia preponderent maghiară a Transilvaniei. După dobândirea rangului nobiliar şi a unor posesiuni pe măsură, greavii au renunţat la cetăţuile vetuste pe care le duraseră strămoşii lor în satele colonizate. Fortificaţiile greavilor au fost atunci cumpărate de comunităţile de ţărani, care le-au întărit şi amplificat.
