Cetatea Câlnic – Kelling în germană – este situată la numai trei kilometri de autostrada dintre Sebeş şi Sibiu, în mijlocul unui sat amplasat fermecător în Podişul Secaşelor.
Construită iniţial la mijlocul anilor 1200 ca reşedinţă pentru greavul sas Chyl de Kelling, cel care a dat şi numele satului, cetatea din Câlnic a fost concepută cu un turn-donjon masiv, folosit ca locuinţă, înconjurat cu ziduri ce formau o incintă ovală, cu un turn spre Sud şi un turn de poartă pe latura nordică. Sistemul de apărare era întregit de un şanţ cu apă ce înconjura cetatea.
În curtea castelului a fost construit un turn masiv de 12 x 9 m. Cele patru etaje ale turnului au o înălțime de 14 metri. Turnul rezidențial poartă numele Siegfried. Parterul a fost folosit ca magazie. Accesul se făcea de la primul etaj printr-un tunel de scări. La primul etaj se află o cameră de zi încălzită de 9,4 x 4 m, ale cărei începuturi pot fi văzute și astăzi. Accesul în această cameră se făcea printr-o scară care putea fi trasă în sus. Deasupra șemineului deschis pot fi observate rămășițele unei șeminee cu boltă rotundă. În această încăpere, s-a păstrat o fereastră dublă cu ancadrament gotic din piatră: închidere în arc în formă de trifoi cu deschidere în formă de treflă. Etajul al treilea are o înălțime mai mică și se termină cu un tavan cu grinzi. Deasupra se află o cameră de zi fortificată.
Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație. Curtina se sprijină pe mai multe contraforturi și prezintă din loc în loc metereze (guri de tragere). În partea sud-vestică, dominând drumul Reciului ce trece prin imediata vecinătate, se află un bastion semicircular.
Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7m înălțime. Traseul său descrie un oval alungit pe direcția NE-SV, cu diametru maxim de cca 50m. Pe diametrul scurt este fortificată cu două turnuri: turnul porții (NV) și un turn de apărare (SE). În partea de nord, incinta se sprijină pe trei contraforturi masive din beton armat, instalate în urma lucrărilor de restaurare.
După 1430 construcția și restul proprietăților familiei Kelling sunt cumpărate de către comunitate de la ultimul descendent al familiei și este transformată în cetate, prin construirea unui nou zid și înălțarea celui vechi. Au fost construite cămările, capela și fântâna. Cele doua rânduri de ziduri fortificate au două turnuri și un bastion. Întreaga cetate este construită în cea mai mare parte din piatra de carieră, în unele locuri s-a folosit și piatra de râu, iar pentru ferestre și gurile de deschidere s-a folosit cărămida.
Turnul porții, înalt de 24 m, reprezintă una din dominantele verticale ale ansamblului. Intrarea în curtea interioară se face pe la parterul acestui turn, acoperit cu o boltă semicilindrică. Spre exterior, între două contraforturi mascate parțial de zidurile barbacanei, se află lăcașul de culisare al hersei (grilajul de poartă). Accesul în interiorul turnului se face printr-o scară de piatră, sprijinită pe un arc amplu de zidărie, care conduce spre intrarea de la etajul întâi. De aici, pe scări de lemn se urcă până la galeria de apărare de la ultimul etaj, protejată de un acoperiș în patru ape. Aici se află patru clopote, motiv pentru care construcția se mai numește și turnul clopotelor.
Spre deosebire de restul siturilor rurale cu biserici fortificate din Transilvania care au fost incluse în Patrimoniul UNESCO, la Câlnic nu iese în evidenţă biserica, ci turnul-donjon, care are o înălțime de 27 m. La parterul acestuia sunt amplasate cu scop decorativ butoaie de stejar imense, de 5.000-6.000 de litri, amintind de viile renumite din împrejurimi.
În acest moment turnul donjon a fost amenajat ca muzeu și adăpostește colecții de artă populară și medievală: icoane pe sticla, ceramica sau lemn, costume populare, piese de mobilier, diverse obiecte metalice, tipărituri vechi. În pivniță este amenajată o expoziție de obiecte și unelte folosite în domeniul viticulturii.
Cetatea Câlnic se numără printre puţinele locuri din ţară de pe prestigioasa listă unde este posibilă cazarea. În interiorul cetăţii, chiar lângă turnul de poartă, unde altădată se aflau cămările de alimente ale saşilor, au fost amenajate două camere de câte trei paturi, pentru cazarea turiştilor.
